Întâlnirea de iarnă a Consiliului European din acest sfârșit de an ne-a adus nouă românilor o surpriză, aceea că președintele Klaus Iohannis, pentru prima dată de la ocuparea fotoliului de la Cotroceni este în dezacord cu o propunere oficială făcută de o președinție în exercițiu a Uniunii Europene.
Concret, Klaus Iohannis a declarat: „Nu sunt deloc de acord cu această propunere finlandeză. Nu ne convine din niciun punct de vedere şi se pare că nu suntem singurii. Propunerea nu ne satisface absolut deloc. Lipsesc chestiuni esențiale, de exemplu flexibilitatea între fonduri, banii alocați pentru coeziune sunt prea puțini pentru politica agricolă comună, împărțirea banilor și condiționalităților, de asemenea, nu ne satisfac”.
Bătălia pe fondurile de coeziune
Pentru cei nefamiliarizați cu subiectul, Iohannis vorbește despre construcția viitorului buget multianual 2021 – 2027 al Uniunii Europene. Prima propunere a fost făcută de Comisia Juncker la sfârșitul anului 2018, iar negocierea și votarea acestei propuneri ar fi trebuit făcută în prima jumătate a acestui an, când România a deținut președinția Uniunii Europene.
Conform declarațiilor inițiale ale oficialilor Comisiei Juncker, propunerea de Acord asupra Cadrului Financiar Multi-Anual 2021-2027 cuprindea cea mai mare alocare de fonduri pentru capitolul coeziune din istoria Uniunii Europene.
De asemenea, România, alături de Bulgaria, Grecia, Spania, Italia și Finlanda beneficiau de cele mai mari sume, exact în ordinea enumerării. României îi reveneau în precedenta propunere 31 miliarde de euro, bani de cheltuit pe proiecte nerambursabile de dezvoltare economică, a infrastructurii etc. cu 8% mai mult decât în precedentul interval, 2014 – 2020.
Ei bine, din păcate, pe perioada deținerii de către România a Președinției Uniunii Europene procedura nu a putut fi finalizată și asta nu din cauza României.
Cauzele au fost cu totul altele și au ținut în principal de faptul că alegerile europarlamentare din 26 mai erau așteptate să aducă cu ele și o reconfigurare majoră a grupurilor politice europene, dar și reașezarea parteneriatelor și reformarea taberelor, în confruntarea tacită ce are loc la nivelul conducerii Uniunii Europene, între interesele germane și cele franceze. Ceea ce s-a și întâmplat și odată cu această reașezare a început și renegocierea viitorului Acord asupra Cadrului Financiar Multi-Anual 2021-2027.
Trebuie spus faptul că, dincolo de beneficiile pe care le aduce pentru anumite țări, care se străduiesc să ajungă țările Europei Occidentale, ori se străduiesc să țină ritmul de dezvoltare, cum sunt cele din sudul continentului, banii alocați la capitolul coeziune constituie o importantă sursă de venit pentru companiile și corporațiile care prestează lucrări de construcții de infrastructură de orice tip, ori furnizează bunuri și servicii pentru realizarea marilor proiecte de coeziune.
Pe vechea propunere a comisiei Juncker gurile rele spun că principalul beneficiar din punct de vedere al profitabilității ar fi fost companiile germane, care ocupă piața majoritară în România, Grecia, Bulgaria, urmate de cele italiene și spaniole.
Conform unor estimări bruxelleze, dacă priveai bugetul de coeziune din propunerea comisiei Juncker, companiile franceze erau clar defavorizate, germanii luând partea „leului” prin faptul că ocupă piețele naționale al principalilor beneficiari.
Iohannis, pionul lui Merkel
Acum, în noua formulă, se pare că Finlanda încearcă să își îmbunătățească alocarea proprie și să mute către alte sfere economice decât cea germană profitul ce se estimează a se face de pe urma capitolului coeziune.
Privită în acest context, prima intervenție din Consiliul European, după 5 ani de reprezentare, a lui Klaus Iohannis, contra propunerilor unei președinții s-ar putea să nu fie una care să vizeze apărarea numai a intereselor românești, așa cum lasă să se înțeleagă deja presa favorabilă Palatului Cotroceni.
Ar putea fi o intervenție pe care Klaus Iohannis o face la indicațiile Angelei Merkel, care nu putea interveni direct în favoarea variantei care avantaja economia germană. Merkel are în Klaus Iohannis un pion important pentru jocul politic din Consiliul European. Tot e bine că acest joc politic se potrivește și cu interesul României, acela de a beneficia de una din cele mai importante sume la capitolul coeziune pentru că România are de recuperat la capitolul decalaj între estul și vestul Europei.
