Anul 2020 marchează împlinirea a 12 ani de la finalizarea primului studiu de fezabilitate  al viitoarei autostrăzi Sibiu- Pitești. De atunci, însă, lucrurile s-au „mișcat” doar în declarațiile oamenilor politici în campaniile electorale.

120 km lipsesc strategic

Dacă anul trecut toată lumea interesată de această prioritate a răsuflat ușurată odată cu aprobarea finanțării lucrării de către Comisia Europeană, în decembrie finanțarea a fost suspendată, pe termen nelimitat.

De această dată, primul tronson de autostradă care ar trebui să lege Muntenia de Transilvania și, odată realizat, să marcheze finalizarea primei autostrăzi neîntrerupte de la Arad la Constanța, parte componentă a Culoarului IV de transport paneuropean, care ar trebui să lege din punct de vedere rutier Oceanul Atlantic de Marea Neagră. 

Pentru a înțelege mai bine penibilul situației, aș menționa faptul că Imperiul Roman, în vremea împăratului Traian, a înțeles necesitatea existenței unui astfel de culoar paneuropean, pentru relațiile economice, pentru comerț și într-un final pentru prosperitatea Imperiului. Și, adaptat necesităților vremii, romanii au trasat și au construit o rețea de drumuri  care să străbată Europa de la Oceanul Atlantic la Marea Neagră, ceea ce în materie de autostrăzi, adică formă de drum adaptată necesităților secolului 21, noi europenii nu am fost capabili să realizăm!

Azi, practic, din Culoarul IV Paneuropean tronsonul Pitești- Sibiu este singurul a cărui construcție trenează. Aproximativ 120 de km din circa 2000 de km lipsesc, aproape strategic.

Superficialitatea ne explodează în față

În opinia majorității specialiștilor în entomologie „Gândacul Croitor” (Morimus Funereus) este o specie comună, care nici măcar nu se află pe lista europeană a speciilor protejate, aflate pe cale de dispariție.

Mai mult, în zonele Central și Est Europene această specie de gândac este una des întâlnită în pădurile de stejar, în zonele umede și umbroase. Acestă specie de gândac, cu denumirea științifică „Morimus Funereus” și în baza căreia Comisia Europeană ridică obiecții la finanțare a fost pe la începutul acestui secol catalogată drept „specie vulnerabilă”, dintr-un „heirupism” și o grabă generată de îndeplinirea cât mai rapidă a încheierii negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană. În opinia specialiștilor arealul european numai de „Morimus Funereus”  nu duce lipsă.

Referitor la situația acestuia în România, Eugen Niţu, doctor biolog declara zilele trecute pentru presă: „Morimus Funereus” este o specie larg răspândită și dacă, prin absurd, ar fi periclitată de trecerea autostrăzii, ar fi sub 0,5% din populația țării, estimat. Cel mai mare pericol pentru dispariția unei astfel de specii nu este autostrada, ci tăierile masive, chiar din ariile protejate”.

Dacă urmărești cu atenție firul discuției e aproape ca în celebrul banc sovietic cu propaganda care anunța că unui cetățean i s-a dat o „Volgă” (pentru cei ce nu știu „Volga” era o celebră limuzină sovietică). La o investigare mai atentă, constatai că nu era „Volgă” era de fapt bicicletă și că nu i s-a dat, ci i s-a luat!

Într-o conferință de presă ținută în urmă cu o săptămână la Râmnicu Vâlcea,  directorul Regiei Naționale a Pădurilor (RNP) Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, a încercat să explice presei lanțul de confuzii și greșeli care a făcut din Gândacul Croitor Cenușiu un pretext valabil pentru ca Uniunea Europeană să suspende finanțarea lucrării. Acesta spune că din superficialitate și grabă, în urmă cu vreo 20 de ani respectiva specie de gândac a fost introdusă pe lista siturilor „Natura 2000”și care au ca scop întocmirea la nivel european a unui inventar al patrimoniului natural.

 

Gândacul croitor, cel care oprește construcția unei autostrăzi

Oficialul a catalogat modul în care a fost tratată acțiunea siturilor Natura 2000 drept o „superficialitate“ care, din păcate, nu a fost niciodată rezolvată, iar acum prin una din greșeli, respectiv includerea „Gândacului  Cenușiu Croitor” în categoria de „specie vulnerabilă” superficialitatea ne explodează în față.

 „Ideea că gândacul croitor al stejarului ar fi pe cale de dispariție, în această zonă, este una incorectă. Avem stejar în afara ariei protejate, care este Parcul Național Cozia, pe Valea Băiașului. Nu se oprește conectivitatea, deci el poate să migreze. Mai mult, la noi, în literatura de specialitate, este descris ca dăunător, produce pagube, slăbește vegetația forestieră și o expune la uscare, dar putem să spunem că nu prezintă un pericol“, a explicat Directorul Regiei Naționale a Pădurilor (RNP) Romsilva, Gheorghe Mihăilescu

Într-o declarație de presă, un alt oficial avizat și direct interesat în  chestiunea „Gândacului Croitor”, directorul Parcului Natural Cozia a explicat pe larg faptul că traiectul viitoarei autostrăzi Pitești – Sibiu nu trece prin Parcul Național Cozia locație aflată în lista obiectivelor de patrimoniu natural protejat și în nici un caz nu trece prin arealul unde gândacul își are habitatul. Pavel Prundurel, director Parcul Naţional Cozia spune cu subiect și predicat că: „Gândacul croitor nu se află în zona unde se va construi autostrada Piteşti-Sibiu“, precizând că Parcul Național Cozia cuprinde o suprafață de peste 170 de mii de hectare, iar Autostrada Sibiu-Pitești va trece pe marginea acestuia, pe o distanță de doar câțiva kilometri. De aceea, reprezentanții parcului sunt convinși că nici gândacul croitor și nici o altă specie protejată nu sunt puse în pericol de construcția viitoarei autostrăzi.

Nici biologii nu sunt de acord cu membrii Comisiei Europene în afirmațiile conform cărora tronsonul de autostradă Pitești-Sibiu ar pune în pericol specia de gândac menționată. Doctorul în biologie Eugen Niţu a declarat pentru una din agențiile românești de presă că: Morimus Funereus este o specie larg răspândită şi dacă, prin absurd, ar fi periclitată de trecerea autostrăzii, dauna ar fi sub 0,5% din populația de gândac cenușiu estimată a avea habitatul pe teritoriul României. Cel mai mare pericol nu este autostrada, ci tăierile masive, chiar din ariile protejate”.

„Cuiul lui Pepelea” în noile planuri de modificare a priorităților UE

Cadru Financiar Multianual (CFM) reprezintă unul dintre cele mai importante documente ale administrării Uniunii Europene. Documentul cuprinde proiecția încasărilor și cheltuielilor pe care Uniunea Europeană și le propune la fiecare 7 ani și stabilește politic direcțiile în care uriașul buget se va cheltui. Acest document este unul eminamente politic și este rezultatul negocierilor între grupurile politice europene, între statele membre și nu în ultimul rând este principalul instrument prin care conducerea politică a Uniunii Europene imprimă direcțiile în care se va dezvolta importantul for continental.

Prima versiunea a CFM (2021-2027), care a ajuns în Parlamentul European a fost propunerea fostei Comisii Europene, condusă de luxemburghezul  Jean-Claude Juncker și care ar fi trebuit să fie votată pe perioada în care România a deținut președinția Uniunii Europene, adică în perioada ianuarie-iunie 2019. Este actuala propunere de CFM care se dorește renegociată.

Odată cu lansarea publică a acestei propuneri părea abandonat celebrul plan al „Europei cu două viteze” și prioritatea la alocarea de bani a primit capitolul coeziune. Fondurile de coeziune reprezintă „punga” din care bugetul european finanțează proiectele de dezvoltare a infrastructurii, a dezvoltării regiunilor mai slabe din punct de vedere economic, ideea fiind ca acestea să ajungă în timp la un nivel comparabil cu regiunile dezvoltate ale Uniunii Europene.

 În ianuarie 2019 fostul Comisarul european pentru politică regională, Corina Creţu anunța că la capitolul coeziune, în perioada 2021 – 2027, propunerea de CFM a comisiei Junker va primi cea mai mare alocare din istoria Uniunii Europene, respectiv 373 miliarde de euro.

Principalii clienți ai bugetului pentru politica de coeziune sunt în ordine: România, Bulgaria, Grecia, Spania, Italia și Finlanda. Pentru România suma netă ce ar fi trebuit să o absoarbă prin finanțări europene nerambursabile trebuia să fie cu 8% mai mare decât în perioada 2014 – 2020, adică 373 miliarde de euro.

Ei bine, noua Comisie Europeană condusă de  Ursula von der Leyen are o altă viziune privind prioritățile Uniunii Europene. Această viziune nu pare să pună accent pe dezvoltarea unei Uniuni Europene cu regiuni apropiate ca dezvoltare ori nivel de trai, ci urmărește mai degrabă consolidarea economiilor statelor dezvoltate considerând că zonele mai puțin dezvoltate pot fi „ridicate” prin investițiile corporațiilor europene acolo unde există interes.

 

Cu alte cuvinte, actuala comisie încearcă impunerea unui model de evoluție a Uniunii Europene mult mai în concordanță cu viziunea germană în care rolul de motoare economice ale Uniunii Europene revine în continuare Germaniei și Franței.

Atât Germania cât și Franța, fiecare, au statutul de „contribuitor net” la bugetul Uniunii Europene, adică își plătesc contribuțiile și nu beneficiază de capitolul coeziune. În acest context analiștii bruxellezi sunt de părere că prin viitorul CFM (2021-2027) modelat de Comisia „von der Leyen” Germania care în acest moment este „vioara I” dorește schimbarea priorităților Uniuni Europene, cu o agendă mai apropiată de interesele ei, prioritare devenind „mediul” și „imigrația” în defavoarea coeziunii europene, a transporturilor ori chiar a agriculturii. 

În paralel cu această bătălie, de stabilire a priorităților viitorului CFM, la Bruxelles se încearcă și o formulă prin care să se mărească contribuția la bugetul Uniunii de la 1,01% din produsul intern brut (cât este în acest moment contribuția statelor membre) la 1,11% propunerea inițială a comisiei. O mărire a contribuției este necesară pentru că Uniunea Europeană pierde din acest an cel de-al trei-lea „contribuitor net”, prin ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

În tot acest „război”, care va așeza pentru următorii 7 ani prioritățile și implicit beneficiarii și perdanții Uniunii Europene, „Gândacul Croitor Cenușiu” pică precum o mănușă pentru amânarea unei investiții care nu se știe încă din ce buget se va face, nici când, ori dacă ea va mai fi eligibilă în noua formulă a viitorului Cadru Financiar Multianual (2021-2027), unde așa cum explicam mai sus fondurile de coeziune par să nu mai reprezinte o prioritate.

De altfel, fără a avea confirmări, conform discuțiilor de pe holurile instituțiilor europene, mai multe investiții precum autostrada Pitești – Sibiu urmează a fi puse în „stand by” de Comisia Europeană, cu pretexte asemănătoare „Gândacului Croitor Cenușiu”, ideea fiind aceea a tergiversării deciziilor care implică alocări financiare, până la clarificarea situației și votarea viitorului Cadru Financiar Multianual (2021-2027), urmând ca abia după aceea să se ia o decizii în legătură cu proiecte, cu etapizarea lor pe statul de cheltuieli.

Prioritățile Comisiei Europene pentru 2019-2024